cutreierá (cutréier, cutreierát),
vb. –
1. A
străbate, a
umbla, a
merge. –
2. A vizita, a
frecventa. –
3. A hoinări, a
colinda. – Mr.
cutrivir. Lat.
contrĭbŭlāre „a
bate grînele cu
picioarele” (Pușcariu 475; REW 8885;
DAR). Pentru evoluția sensului, cf.
tribulație și Șeineanu,
Semasiol., 159;
Cortés 127. – Der.
cutreierător, adj. (vagabond, nomad);
cutreierătură, s.f. (hoinăreală, vagabondaj).