cusúr (cusúruri),
s.n. –
1. Lipsă, lacună. –
2. Rest,
sold. –
3. Rest,
bani dați ca rest. –
4. Defect, imperfecțiune,
meteahnă. –
5. (Înv.) Greșeală,
eroare. –
6. (Înv.) Aluzie. – Mr.
cusure, megl.
cusur. Tc.
kusur (Roesler 597; Șeineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι,
alb., bg., sb.
kusur. – Der.
cusurgiu, adj. (care
găsește cusururi);
cusurliu, adj. (care critică).