cumpărá (cúmpăr, át),
vb. –
1. A
intra în posesia unui lucru
plătind. –
2. (
Rar) A examina, a
aprecia. –
3. A mitui, a
corupe. – Mr.
(a)cumpăr, (a)cumpru, (a)cumpur, megl.
cumpur, istr.
cumpru. Lat.
compărāre (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 439; REW 2094;
DAR); cf. it.
comp(e)rare, v. fr.
comperer, prov., cat., sp.,
port.
comprar. Mai
puțin probabilă der. de la un lat.
*comperāre (Diez, I, 305; Densusianu,
Hlr., 83). – Der.
cumpărător, adj. (de vînzare, care se
poate cumpăra);
cumpărător, s.m. (
persoană care
cumpără);
cumpărătoare, s.f. (
cumpărare, achiziționare);
cumpărătură, s.f. (
cumpărare;
marfă,
obiect cumpărat);
(ră)scumpăra, vb. (a recupera; a
izbăvi; a
scuti; a compensa, a despăgubi), cu suf. -
răs (cf. Candrea-Dens., 441-2).