condúr (condúri),
s.m. –
1. Pantof, escarpen. –
2. (
Banat)
Zestre. –
3. Plantă (Tropaeolum maius). – Mr.
cundură, megl.
condur. Tc.
kondura, kundura (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), și tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher,
Byz. Z., II, 303,
îl deriva de la ϰόντουρος „
fără coadă”, ϰοντός „
scurt” (cf.
condac),
dar care
ar putea fi și o deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer,
Gr., 82). – Der.
conduragiu, s.m. (pantofar), din tc.
konduraci;
condurat, s.m. (pantofar);
încondura, vb. (a se
încălța cu
pantofi) care nu trebuie
confundat cu
încondura (a
face curte).
Graur,
BL, V, 59,
crede că
condrățel, s.m. (
păduche) este o
reducere de la
condurățel; însă semantismul nu este
clar (după
DAR, este cuvînt
legat de
condran, s.m. „larvă de bondar”, și cu mag.
kondor „încrețit”). Probabil este cuvînt identic cu
cotroței, s.m. pl. (Bucov.,
paste făinoase).