colắri
s.f. – Cantitate de
mușchi ce atîrnă de o stîncă sau de povîrnișul unei
prăpăstii. Lat.
collāre „colier,
salbă” (Pușcariu,
Dacor., IV, 681; REW 2042;
DAR); cf. it.
collare, prov.
colar, fr.
collier, sp.,
port. collar. Este neîndoios cuvînt identic cu
culare, s.f. (
trestie ce
crește la
malul bălților sau rîurilor;
cheie, strîmtoare;
peșteră), pe care
îl derivă din lat. *
cŭbῑlāre, de la
cŭbῑle „
cuib” și
DAR îl consideră de origine necunoscută.