ciupércă (ciupérci),
s.f. –
1. Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, de
obicei în
formă de
pălărie cărnoasă cu
picior. –
2. (Arg.)
Pălărie. – Mr.
peciurcă, megl.
cinciupercă. Bg., sb.
pečurka, cu aceeași metateză ca în bg.
čepurka, mag.
csepérke (Cihac, II, 492; Philippide,
Principii, 140; Conev 43;
Iordan,
Dift., 95).