cérne (cérn, cernút),
vb. –
1. A
trece prin
sită sau
ciur. –
2. A
ploua mărunt. –
3. A
distinge, a
observa, a examina. –
4. (Refl.) A aluneca, a
pătrunde. – Mr.
nțernu, nțearnire, istr.
cernu. Lat.
cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842;
DAR); cf. v. it.
cernere, prov., sp.
cerner, v. fr.
serdre, cat.
cendre,
port.
cernir. – Der.
cernător, s.m. (
persoană care cerne);
cernător, s.n. (
ciur pentru
nisip);
cernut, s.n. (acțiunea de a cerne).