cercetá (cercetéz, cercetát),
vb. –
1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. –
2. A consulta, a
sonda, a
aprecia. –
3. A
întreba. –
4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat.
cĭrcĭtāre (Diez,
Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943;
Iordan,
Dift., 141;
DAR), cuvînt care s-a
păstrat numai în
rom. – Der.
cercetaș, s.m. (explorator; boy scout);
cercetășie, s.f. (organizație a cercetașilor);
cercetășime, s.f. (grupare de
cercetași);
cercetător, adj. (care
cercetează). Dosoftei folosește
forma cercăta, „a examina” pe care
Pascu,
Beiträge, 9 și
DAR o explică
drept rezultat al contaminării lui
cerceta cu
căta (sau cu
cerca, după REW 1943); însă
forma aceasta nu pare
sigură.