cerb (-bi),
s.m. – Mamifer rumegător de
pădure, cu
coarne bogate. – Mr.
țerbu, megl.
țerb. Lat.
cervus (Pușcariu 339; Densusianu,
Hlr., 105; Candrea-Dens., 306; REW 1850;
DAR); cf. it.,
port., cat.
cervo, prov.
cer(v), fr.
cerf, sp.
ciervo. – Der.
cerboaică (var.
cerboaie), s.f. (femela
cerbului);
cerban, s.n. (
nume de
bou);
cerbana, s.f. (
nume de
vacă);
cerbar, s.m. (rădașcă);
cerbărie, s.f. (
parc, rezervație pentru creșterea
cerbilor);
cerbește, adv. (ca
cerbii). REW 1843 consideră că
cerbar reprezintă
direct lat.
cĕrvārius.