CĂPȘÚNĂ,
căpșuni [din DER, la art.
cap (1396)]:
cap (-pete), s.n. [...] < Lat. *
capum, forma vulgară de la
caput [...]. De aceeași proveniență trebuie să fie și
căpușe, s.f. [...]. Der.
căpușí (var.
încăpușá), vb. (a înmuguri);
căpúșnic, s.m. (frăguță,
Cirsium oleraceum);
căpșúnă, s.f. (
fruct,
Fragaria elatior, Fragaria collina). Der.
acestui ultim
cuvânt nu
lasă nici o îndoială (cf.
alb. și mr.
căpușă „căpușă” și „
fragă”); pentru suf. Pușcariu,
Dacor., I, 593, propune
-ună, care nu este curent în
rom. (cf.
REW 1668). Probabil trebuie
plecat de la
*căpușun, cu suf.
-un, cf.
gărgăun, și cu sing. refăcut pe
baza pl. Der.
căpșunícă, s.f. (frăguță;
specie de
plantă);
căpșuníu, adj. (culoarea căpșunii). [...]