capác (capáce),
s.n. –
1. Acoperitoare. –
2. Porțiune triunghiulară pe care o formau
odinioară partea din
față a
pantalonilor. –
3. Cerc, piruetă făcută de
zmeu. –
4. Pulpă de
vită sau
berbec. –
5. Coș de
pescar. – Mr.
căpache, megl.
capac. Tc.
kapak (Roesler 595; Șeineanu, II, 86; Meyer 173; Lokotsch 1061; Ronzevalle 131); cf. ngr. ϰαπάϰι,
alb., bg., sb.
pol.
kapak.