cámănă (cámene),
s.f. –
1. Greutate
veche, de aprox. 10 kg. –
2. Impozit
vechi, anterior
sec. XV. Se
plătea după greutate, pe
miere. Întrucît acest
produs se
vindea la
început în cîrciumi,
numele s-a extins
apoi la impozitul
plătit pentru
vinul vîndut în localurile
publice. – Var.
camenă. Sl.
kamenŭ „
piatră, greutate”. După Cihac, II, 39, din sb.
komina „tescovină”, ceea ce pare mai
puțin probabil. – Der.
cămănăr, căminar, s.m. (perceptor de impozite);
mare căminar, s.m. (căpetenie a
căminarilor,
boier de rangul
doi,
fără drept de a
lua loc la
sfat; în 1834 rangul său a
fost asimilat
gradului de
căpitan);
căminărie, s.f. (îndeletnicirea de
căminar);
căminărit, s.n. (
nume care se
dădea în Muntenia
dării care în Moldova se numea
camănă, rentă a
marelui sfetnic, și începînd cu
sec. XVIII a
marelui paharnic).