calíc (calícă),
adj. –
1. Paralitic, damblagiu. –
2. Cerșetor. –
3. Sărman, nenorocit. –
4. Avar, zgîrcit. Sl.
kalika „pelerin” (Miklosich,
Fremdw., 94;
Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut.
kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care
luau parte la pelerinaje, și care în
general trăiau din
pomeni. Der.
calicesc, adj. (de
calic, de cerșetor);
calicește, adv. (ca un
calic);
calicenie, s.f. (zgîrcenie);
calici, vb. (a
ologi, a schilodi, a
sărăci, a
ruina; a
ajunge sărac lipit; a
cere de
pomană, a cerși; a se zgîrci);
calicie, s.f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție);
calicime, s.f. (mulțime de cerșetori);
calicos, adj. (zgîrcit).