búză (búze),
s.f. –
1. Fiecare din
cele două părți cărnoase care mărginesc
gura. –
2. Margine a unei
răni. –
3. Labie,
margine a vulvei.
4. Margine. –
5. Tăietură. –
6. Parte superioară,
culme, vîrf. – Mr.
buză, megl.
budză. Probabil
bot sau lat.
botum „
bot”, cu suf. -
ză (ca în
căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etc.). Dovada semantică este constituită de sensul 6, care nu se explică plecîndu-se de la accepția de „buză”, ca în bg.
buza „
obraz”; cf. și
bosumflat. Pentru schimbarea semantică, cf.
bucă.
Prezența cuvîntului în
alb. (
buzë) a determinat pe mai
mulți cercetători să
caute aici etimonul cuvîntului
rom. (Cihac, II, 715; Meyer 57;
Pascu, II, 218; cf. Capidan,
Raporturile, 522). După Jokl, 11, în
alb.
ar proveni dintr-un cuvînt primitiv cu
rădăcina *
br- „
gură”, cu suf.
-zë (cf. lituan.
burná „
gură”, armen.
beran „
gură”),
ipoteză care ne pare incertă.
DAR, Philippide, II, 702 și Rosetti, II, 112, menționează doar corespondența
rom. cu
alb.,
fără a
trage concluzii. După părerea
noastră,
alb. trebuie să provină din
rom. Nici
izvoarele lat. indicate pînă
acum nu sînt convingătoare. Miklosich,
Alb. Forsch., V, 10, se
referea cu rezerve la lat.
basium;
ipoteză reluată de Schuchardt,
Vok, III, 50, care se gîndea la o confuzie a lui
basium cu
bucca. Pușcariu 242 (și
JB, XI, 48) imagina o
rădăcină lat. *
bud-, cf. fr.
bouder, sp.
buz,
ipoteză abandonată în
DAR. În sfîrșit, Vaillant,
BL, XIV, 16,
pornește de la sl.
*lobŭza „buză” sau „
sărut”, cf.
lobŭzati „a
săruta” și
dăbălăza. Der.
buza, vb. (a
face bot, a-și
umfla buzele);
buzat, adj. (cu
buze groase, botos; urît, dizgrațios);
buzău, adj. (
bosumflat, îmbufnat);
buzăilă (var.
buzilă), s.m. (
poreclă pentru botoși, sau pentru
copiii plîngăcioși);
buzar, s.m. (
butuc pus pe
jos,
spre a servi de suport
lemnelor pentru
foc);
buziș, adv. (într-un
singur rînd, unul
lîngă altul, formînd front
comun);
buzos, adj. (botos);
buzur(in), adj. (epitet
dat oilor), cf. Drăganu,
Dacor., VI, 265;
răsbuzat, adj. (răsfrînt). Din
rom.
par a proveni bg.
buza „
obraz” (Romansky 95; Capidan,
Raporturile, 226),
buzest „bucălat”,
budzule „
buze groase”,
budzulast „botos” (Candrea,
Elemente, 407);
pol.
buzia „
gură, în limbajul infantil” (Berneker 104); adj.
buzatisch „botos”; ngr. μπουσλάω „a fi ratat, a da greș” (Meyer,
Neugr. St., II, 77);
alb.
buzë „buză”.