búte (búți),
s.f. –
1. Butoi. –
2. Butucul roții. –
3. Tub,
țeavă. –
4. Pană de
pasăre. Var.
butie. Mr.
bute, megl.
buti. Lat.
bŭttem (Meyer,
Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202,
DAR); cf. ngr. βοῦτα,
alb.
bute (Meyer 56), it.
botte, prov., sp.,
port.
bota, fr., cat.
bote. Nu se
vede necesitatea
ipotezei indo-
europene sugerată de Lahovary 319. Der.
butar, s.m. (dogar);
butărie, s.f. (dogărie);
butelnic, s.n. (
burghiu);
butoi, s.n.(
vas de
lemn din
doage);
butlan, s.n. (butoi);
butloagă, s.f. (butoi). Din
rom. provine mag.
butoj(ka).