buclúc (buclúcuri),
s.n. –
1. (
Banat) Bălegar, îngrășămînt. –
2. (Mold.)
Bunuri gospodărești,
obiecte casnice. –
3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var.
bocluc. Tc.
bokluk „bălegar” și „
ceartă” (Șeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb.
bokluk „
murdării”, bg.
bokluk „bălegar”. Roesler 590
îl derivă incorect din tc.
boklu „care
face cute”. – Der.
buclucaș, adj. (certăreț, gîlcevitor).