brîndúșă (-șe),
s.f.
1. Plantă,
floarea-
brumei (Colchicum autumnale). –
2. Varietăți de
șofran (Crocus aureus sau heuffelianus sau reticulatus). Origine necunoscută. Este
pus în legătură cu sb.
brnduša, brenduška „
șofran”, dalm.
brndjuška „
șofran”, rut.
brenduška, brandjuši, pe care Vittorio Bertoldi,
Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61,
îl pune în legătură cu
numele date în sl.
vacii, și pe care
DAR și Scriban
le propun ca etimoane
ale rom. Totuși,
cuvintele par străine de atmosfera lingvistică sl., și
ar putea proveni din
rom. (Candrea,
Elementele, 406; Giuglea,
Dacor., III, 567-73). Căutîndu-
le alte explicații, Philippide,
Principii, propune un lat. *
brundusia; Giuglea,
Dacor., III, 567, derivă cuvîntul de la o
rădăcină autohtonă *
brend- „
umflat”,
iar Pușcariu,
Lr., 176, probabil influențat de
ipoteza anterioară,
îl consideră cuvînt autohton. Este posibil să existe o legătură
între brîndușe și
brînză,
dar nu este
ușor de lămurit, în stadiul actual al cercetării.