bogát (bogátă),
adj. –
1. Avut, înstărit, cu
dare de
mînă. –
2. (Urmat de
în sau
de) Care are din
belșug,
plin. –
3. Luxos,
foarte valoros. –
4. (Înv.) Numeros, în cantitate
mare. – Var. (Mold., Trans.)
bugăt, adv. (
destul, suficient). Mr.
îmbugat, megl.
bogat. Sl.
bogatŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 15;
Lexicon, 34; Cihac); cf. bg.
bogat,
alb.
bugat. De remarcat că în nici o
limbă romanică nu s-a
păstrat cuvîntul lat. care exprimă eceastă noțiune. Der.
bogătan sau (Trans.)
bocotan, s.m. (bogătaș);
bogătaș, s.m. (
persoană cu
multă avere);
bogătate, s.f. (Trans., bogăție);
bogăție, s.f. (cantitate abundentă de
bunuri materiale);
îmbogăți, vb. (a
deveni bogat);
îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor).