bob (-oábe),
s.n. –
1. Boabă, boabă făinoasă. –
2. Numele celor 41 de
boabe (alteori de
porumb) cu care ghicitoarele obișnuiesc să prezică viitorul. –
3. Grăunte în
general. –
4. (Înv.) Sămînță. –
5. Strop,
pic, cantitate minimă. Mr., megl.
bob „
fasole”. Sl.
bobŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 15;
Lexicon, 34); cf. bg.,
rus.
bob. În
prima sa accepție, nu are pl.; în a
doua, se folosește numai la pl.,
bobi. Pe
baza pl. n.
boabe, care se folosește în celelalte
cazuri, s-a format din
nou un f.
boabă, care
coincide cu sb.
boba. Der.
boabă, s.f. (
grăunte; bob; strop,
pic, cantitate minimă);
boambă, s.f. (
grăunte; bob);
bobăreasă și (prin contaminare cu
babă) băbăreasă, s.f. (ghicitoare, prezicătoare);
bobi, vb. (a
ghici);
bobic, s.n. (
bulgăre);
bobică, s.f. (
oală,
vas rotund);
bobiște, s.f. (
teren cultivat cu bob);
bobiță, s.f. (boabă;
grăunte; vuietoare, Empetrum nigrum;
plantă, Paris quadrifolia), cf. sb.
bobica „boabă”;
bobițar, s.m. (Trans., coacăz);
bobitoare, s.f. (prezicătoare);
bobos, adj. (cu
mult bob);
popic, s.n. (
bilă folosită la
jocul de popice;
joc de popice);
popicar, s.m. (proprietar de popicărie; jucător de popice);
popicărie, s.f. (
sală de popice).
Popic, de la
bobic, trebuie să se fi
spus la
început pentru
bila cu care se
joacă; astăzi se
spune curent despre
jocul în
sine, și de fiecare din
cele nouă
bucăți de
lemn cilindrice
ale acestuia,
poate datorită unei confuzii, glumețe sau inconștiente, cu
popă,
nume care se dă de
obicei piesei centrale. Trebuie să semnalăm că
ar fi posibilă o explicație diferită,
dat fiind existența lui
bobic, s.m., care se folosește în Munt. cu sensul de „
prăjină,
băț”. – Din
rom. trebuie să provină țig. sp.
bobi „bob” (Besses 37).