báde
s.m. –
1. Termen de adresare care, în limbajul popular din Trans., Mold. și Basar., se aplică
persoanelor mai în vîrstă sau de rang mai
mare,
dacă nu sînt cunoscute. –
2. Termen pe care
îl folosesc de
obicei femeile de la
țară pentru
bărbatul iubit. – Var. (Trans.)
badiu. Numeroase dim.:
bădi(u)c(ă), bădicuț(ă), bădieș, bădișor, bădiț(ă), bădițel, bădi(u)țică, bădi(u)liță, etc. Origine necunoscută.
Coincide cu bg.
bata, batju „
termen de adresare către
fratele mai
mare”, sb.
bato, bača, mag.
bátya; este însă posibil ca aceștia să provină din
rom.
Poate fi
vorba de
forma autohtonă a
rădăcinii indoeuropene pentru „
tată”, cf.
baci și
rus.
batjuska. Nu pare a fi întîmplătoare coincidența cu lazio
bade „bătrîn”,
bad „a îmbătrîni” (cf.
Mélanges Soc. Ling., IX, 151). Pentru proveniența
rom. a rut.
badika, cf. Candrea,
Elemente, 406.