atínge (atíng, atíns),
vb. –
1. A
lua contact
direct,
ușor, cu un lucru sau o
suprafață, a pune
mîna. –
2. A
freca, a fi în contact. –
3. A
ajunge pînă la ... –
4. (Arg.) a
lua în stăpînire, a-și însuși; a înhăța. –
5. A
veni în contact în
mod neplăcut, a
dăuna, a leza. –
6. A
mișca, a emoționa, a înduioșa. –
7. A
răni, a
produce leziuni. –
8. (Arg.) A
bate, a cîrpi. –
9. A
pomeni, a aminti, a
face aluzie la ceva. –
10. A se
referi, a fi în legătură. –
11. (Arg.) A avea legături cu o
femeie. Lat.
attingĕre (Pușcariu 161; Candrea-Dens., 108; REW 768;
DAR); cf. it.
attingere, v. prov.
atenher,
față de lat. *
attangĕre › fr.
atteindre, cat.
atanyer, astur.
atanguer. – Der.
atingător, adj. (care atinge; jignitor; relativ la; sensibil; emoționant);
atinsătură, s.f. (înv., contact);
atinsură, s.f. (înv., contact).