ațîțá (ațî́ț, ațîțát),
vb. –
1. A
aprinde focul sau a-l
face să
ardă mai
bine. –
2. A întărîta, a excita, a îmboldi. Lat. *
attῑtĭāre, de la
titio „
jar” (Pușcariu,
Lat. ti, 40; Pușcariu 163; Candrea-Dens., 111; REW 769;
DAR); cf. it.
a(tt)izzare (calabr.
azzizzari), v. prov.
atisar, fr.
attiser, sp.
atizar,
port.
atiçar. – Der.
ațîțător, adj. (instigator).