amestecá (améstec, amestecát),
vb. –
1. A
face un
amestec. –
2. A strînge laolaltă. –
3. A avea
acces carnal.
4. (Înv.) A calomnia, a
face intrigi. – Mr.
amisticare, ameastic. Lat. *
ammĭxtĭcāre, de la
mĭxtus (REW 5617;
DAR;
Pascu, I, 115; cf. Candrea-Dens., 1086). – Der.
amestec, s.n. (reunire de lucruri diverse);
amestecător, adj. (
aparat care servește la a
mesteca substanțe; intrigant, bîrfitor);
amestecătură, s.f. (
amestec, încurcătură);
amestecuș, s.n. (
amestec). Cf.
mesteca.