zăpăcí (-césc, -ít),
vb. – A
năuci, a
buimăci, a
ameți. Origine incertă.
Poate din sl.
zapačiti „a
face să se învîrtescă” (Densusianu,
GS, IV, 390), cf.
opăci „a
buimăci”, sb.
pačati se „a se
amesteca”; mai probabil este o creație expresivă, cf.
zap, cu suf.
-ci. Legătura cu sl.
(za)dĕti (Cihac, II, 468) sau cu bg.
zapacam (Conev 101) este improbabilă. – Der.
zăpăceală, s.f. (buimăceală);
zăpăuc (var.
zăbăuc), adj. (
buimac).