vrájbă (-ắjbi),
s.f. –
Discordie, dușmănie,
ură, conflict, gîlceavă. – Var.
vrajmă. Sl.
vražĭda (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de suf., cf.
ceh.
vražba, pol.
wrožba. – Der.
(în)vrăjbi, vb. (a
dușmăni);
(în)vrăjbitor, adj. (instigator, ațîțător);
vrăjbie, s.f. (
discordie; răzbunare), înv.;
vrăjmaș, s.m. (
dușman; adj., ostil), de la var. (după Tiktin, în
loc de *
vrăjbnaș; după Candrea, în
loc de *
vrajbăn ‹ sl.
vražĭdĭbĭnŭ);
vrăjmășesc, adj. (ostil);
vrăjmășește, adv. (dușmănește, cu ostilitate);
vrăjmăși (var.
învrăjmăși, înv.
vrăjmășui), vb. (a
dușmăni, a
face gîlceavă);
vrăjmășie, s.f. (dușmănie).