vițél (-éi),
s.m. –
Puiul vacii, pînă la cca. un
an. – Mr.
vițăl, megl.
vițǫl, istr.
vițelu. Lat.
vĭtellus (Pușcariu 1973; REW 9385), cf. it.
vitello, prov.
vedel, cat., arag.
bedell. – Der.
vițea, s.f. (
vacă tînără, pînă la un
an), mr.
vițeao, istr.
vițe;
vițelar (var.
vițălariu), s.m. (îngrijitor de
viței; părangină, Anthoxanthum odoratum).