víe (-íi),
s.f. –
1. Teren plantat cu
viță,
boltă de
viță. –
2. Viță. – Mr.
(a)vińe, megl.
vińă. Lat.
vῑnĕa (Pușcariu 1879; REW 9350), cf. vegl.
veña, it.
vigna, prov.,
port.
vinha, fr.
vigne, cat.
vinya, sp.
viña. – Der.
vier (var. înv.
viiariu), s.m. (podgorean, viticultor),
poate direct din lat.
vῑnĕārius (Pușcariu 1884);
viereasă, s.f. (
nevastă de
vier);
viesc, adj. (se
zice despre o anumită varietate de
pere și de mere).