venín (-nuri),
s.n. – Substanță toxică,
otravă. – Mr., megl.
virin „pedeapsă,
chin”, istr.
verir. Lat.
vĕnēnum (Pușcariu 1872; REW 9195), cf. it.
veleno, v. fr.
velin, cat.
veri, sp.
veneno, beleño,
alb.
vërer (Philippide, II, 657). – Der.
(în)venina, vb. (a se
otrăvi, a se intoxica; a infecta);
veninat, adj. (otrăvitor);
veninariță, s.f. (
avrămeasă, Gratiola
officinalis);
veninos, adj. (toxic; ticălos).