várză (vérze),
s.f. –
1. (Înv.) Verdeață,
zarzavat. –
2. Plantă leguminoasă din
familia cruciferelor. –
3. (Arg.)
Tutun. – Mr.
vearză „verdeață”,
verza „varză”, megl.
vęrdză, istr.
vęrzę. Lat. *
vĭrdia, în
loc de
vĭrĭdia (Diez, I, 442; Koerting 10216; Șeineanu,
Semasiol., 198; Pușcariu 1863; REW 9367), cf. it.
sverza (mil., ven.
verza, calabr.
verdza), sp.
berza, port.
verça. Der.
vărzare (mr.
virdzare), s.f. (Mold.,
plăcintă cu varză și
ceapă), pe care
Pascu, I, 183,
îl crede der. de la un lat. *
vĭrdiaria;
vărzui, vb. (a agita, a
rupe, a
distruge; a
furnica, a mișuna), în Olt. și Trans., pentru al
cărui semantism cf.
foaie „
frunză” ›
a foi „a mișuna”;
spală-varză, s.f. (poltron,
laș, fricos). – Din
rom. pare să provină sb.
vrza, vrzina (Candrea,
Elementele, 406).