váră (véri),
s.f. – Anotimpul cel mai călduros al
anului. – Mr.
veară, megl.
vęră, istr.
vęrę. Lat.
vēra, pl. de la
vēr, tratat ca în
primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), cf.
alb.
verë (Philippide, II, 657). – Der.
văra, vb. (a-și
petrece vara; a pășuna
vitele în
timpul verii);
vărat, s.n. (perioadă de vară;
timpul în care
pasc vitele vara);
văratec (var.
văratic), adj. (se
zice mai
ales despre
fructele timpurii;
locul unde
pasc vitele vara; taxa pe
pășuni);
învăra, vb. refl. (a
veni vara). – Cf.
primăvară.