var
s.n. – Oxid de calciu. – Megl.
var. Sl.
varŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 448; Conev 79), de la
variti „a
coace”, cf. bg.,
rus.
var, pol.
var. – Der.
vărar, s.m. (muncitor care
lucrează cu var; vînzător de var);
vărărie, s.f. (
loc cu var);
varniță, s.f. (
loc cu var,
cuptor de var), din sl.
varĭnica, cf. bg.
varnica;
vărnicer, s.m. (vărar);
văros, adj. (cu var, cu aspect de var);
vărui, vb. (a da cu var);
văruială, s.f. (văruit;
apă de var).