vále (vắi),
s.f. –
1. Depresiune. –
2. Luncă,
bazin. –
3. Rîu, curent. –
4. Partea de
jos. – Mr.
vale, megl.
vali, istr.
vǫle. Lat.
vallis (Pușcariu 1854; REW 9134), cf. it., sp.,
port.
valle, fr.
val, cat.
vall. – Der.
devale, adv. (în
jos, în
partea joasă a unei văi sau a unei regiuni muntoase), cf. fr.
dévaler, cat.
devall;
văios, adj. (
plin de văi și rîpe);
văiugă, s.f. (Mold.
vale);
vălcea (var.
vîlcea, vîlcel), s.f. (
vale mică; pîrîu), cu suf. dim. -
cea (Pușcariu 1853;
Iordan,
Dift., 59 și Candrea, din lat.
vallĭcĕlla);
vălean, s.m. (locuitor al unei regiuni
joase). – Din
rom. provin bg.
válog (Capidan,
Raporturile, 234), sb.
vala.