ușór (-oáră),
adj. –
1. Cu greutate
mică. –
2. Iute,
sprinten, vioi. –
3. Neînsemnat, nesemnificativ. –
4. Superficial,
fără consistență. –
5. Incosntant, schimbător. –
6. Lasciv. –
7. Facil, factibil,
lesne de
făcut. –
8. (Adv.) În
mod lejer, facil. – Var.
ușure, înv.
i(u)șor. Mr.
li(c)șor, megl.
licșor. Lat.
lĕvis (
Pascu,
Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok,
ZRPh., LIV, 181). Der. nu este simplă. Se
poate presupune un rezultat
rom.
*lieu (cf. it.
lieve, prov.
leu), cu suf. -
șor. – Der.
ușura, vb. (a
face mai
ușor; a
scădea din greutate; a calma, a seda, a liniști);
ușurătate, s.f. (lejeritate, nesocotință; facilitate), înv.;
ușuratic (var.
ușuratec), adj. (nesocotit, inconstant);
ușurel, adj. (mai
ușor; adv.,
încet, cu calm);
ușurime, s.f. (ușurință, agilitate; nesocotință, inconstanță);
ușurință, s.f. (înv.,
înviorare; facilitate, nesocotință).