únge (-g, -ns),
vb. –
1. A acoperi cu un
strat de material unsuros sau lipicios. –
2. A gresa. –
3. A impregna, a mînji, a
tencui. – Mr.
(a)ungu, (a)umșu, (a)undzire, megl.
ung, unș, ungiri, istr.
ungu, uns. Lat.
ŭngĕre (Pușcariu 1815; REW 9069), cf. vegl.
yondar, it.
ungere,
port.
onher, fr.
oindre. – Der.
unsoare, s.f. (substanță
grasă; grăsime de
porc; unguent);
unsură, s.f. (acțiunea de
unge);
unsuros, adj. (
gras, uleios);
unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime). Cf.
unt, untură.