únde
adv. –
1. Dinspre, în
partea aceea, în
locul acela:
cortul unde el ședea (Negruzzi). –
2. Cînd:
unde o cunoscu, căzu la pămînt (Dosoftei). –
3. Unde:
unde am avut răgaz de scris? (Rebreanu). –
4. Pentru că:
unde erau frați (Ispirescu). – Vulg.
une, Trans.
inde. Megl.
iunde, istr.
(dende). Lat.
undĕ (Pușcariu 1812; REW 9062), cf. it.,
port.
onde, prov.
on, cat.
hon, v. sp.
ond. Sensul adv. a
trecut ușor la înlocuirea pron. relativ în
cazurile prepoziționale: în ex. 1 se
poate spune și
cortul în care el ședea. Această extensiune, care pare incorectă,
apare adesea în limbajul vulgar din Munt., cf.
toate fetele unde se înfățișase îl refuzase (Fundescu). – Comp.
undeva, adv. (într-o anumită
parte), der. vulg.
undevași(lea). Cf.
oareunde, oriunde.