úmple (-lu, -út),
vb. –
1. A
face un
obiect să fie
plin. –
2. A îndopa, a
îmbuiba, a
îndesa. –
3. A împlini. –
4. A acoperi, a
scălda în, a
cufunda. –
5. A molipsi. – Var.
umplea, înv.
împle(a) și der. Mr.
umplu, umplui, umpleare, megl.
ampl’u. Lat.
implēre (Șeineanu,
Semasiol., 198; Pușcariu 1807; REW 4310), cf. vegl.
emplar, it.
empiere, prov., fr.
emplir, sp.
enchir,
port.
enchar. Ca și în
cazul lui
umfla, trecerea lui
in- ›
un- poate fi anterioară
rom., cf. sard.
úmprere, cat.
umpir. Schimbul de
conjug. este modern și pare să se generalize în
tendința actuală. – Der.
umplutură, s.f. (ceea ce servește pentru a
umple).