úmăr (-meri),
s.m. –
1. Articulație dintre
mînă și trunchi la
om. –
2. Parte de îmbrăcăminte care acoperă
umărul (1). –
3. Pomeți,
partea osoasă din
mijlocul obrazului. –
4. Umeraș de
haine. –
4. Umeraș de
haine. –
5. Partea proeminentă de la
leucă. –
6. Mîner la
ferăstrăul de
mînă. Mr.
(n)umir, megl.
numir, istr.
(r)umer. Lat.
hŭmĕrus (Pușcariu 1794; REW 4232), cf. it.
omero, sp.,
port.
hombro. În sensurile 4-6 este n. – Der.
umărar, s.n. (umeraș);
umăraș, s.n. (broderie la
umărul iilor);
umăros (var.
umeros), adj. (cu
umeri lați);
umeri, vb. refl. (a se sforța). Pentru
umăr „pomete”, cf.
ALR, I, 24.