țuț
adv. – Păcălit,
tras pe
sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe
ideea de „
ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de
bot, ca în expresia
cu buzele umflate, sau
a pune cioc „a înșela”. Cf. toate
cuvintele cu aceeași consonanță care
traduce aceeași
idee de „vîrf”,
țiglă, țîță, țugu, țurcă. – Der.
țuță (var. Olt.
țoță), s.f. (
stog,
claie,
morman);
țuțui(a), vb. ( a
face vîrf, a vîrfui; refl., a se
cățăra, a se
cocoța);
țuțui, s.n. (vîrf,
pisc), cf.
țugui;
țuțul, s.n. (Arg., penis);
țuțuian, s .m. (muntean,
nume care se dă în Munt. transilvănenilor;
cioban, țăran; mitocan);
țuțuiancă, s.f. (transilvăneancă; un anumit
dans popular);
țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean);
țuțura, vb. (Trans., a se
lua de
ciuf, a se
părui);
țuțuroi (var.
țuțur), s.n. (țurțur; robinet), cf.
țurțur;
țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit).