tur
interj. – Exprimă
ideea de flecăreală. Creație expresivă, cf.
dur, zur, hur, mor etc. – Der.
turavura, adv. (vorbărie
goală);
turlu-burlu, adv. (nebunește);
turui (var.
torăi, torosi), vb. (a vorbi
mult și
repede, a durui; a gurlui porumbeii);
turuială (var.
turuitură), s.f. (vorbărie, trăncăneală);
turlui, vb. (Mold., a
suna, a cînta din ...., a zornăi);
turluitură, s.f. (Mold., sunet,
murmur,
zvon);
turlac, adj. (
amețit,
zăpăcit, mai
ales de băutură sau de
somn), probabil în
loc de *
turulac, sau de *
trulac, cf.
trululu, mr.
turlu „nebun” (după Șeineanu, II, 369, Tiktin și Candrea, din tc.
torlak „ușuratic”; după Scriban, de la
Turlaci, populație turanică din Basar.);
turlăci, vb. (a
ameți, a
zăpăci).