tuí (-iésc, -ít),
vb. – A înnebuni, a
scoate din
minți. Creație expresivă, probabil în
loc de
tutui, cf.
tut. Nu
apare în dicționare; se folosește în Mold., cf.
un flăcău zurbagiu în sat tuește pe toți (Ghibănescu). – Der.
tueș (var.
tuiș), adj. (Mold., nebun).