trepădá (-eápăd, -át),
vb. –
1. A
umbla repede, a se
zbuciuma, a se agita. –
2. A
merge la
trap. –
3. A avea diaree. – Var. Trans.
trăpăda. Lat.
trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der.
treapăd (var.
tr(e)apăt), s.n. (alergătură,
trap; diaree,
urdinare);
trepădătoare, s.f. (
plantă,
Mercurialis annua), datorită folosirii ei
contra diareei, cf.
numele său fr.
foirolle;
trepăduș, s.m. (
băiat de
curse);
trepădătură, s.f. (alergătură). Este dubletul lui
trepida, vb. (a vibra puternic).