tráistă (-te),
s.f. –
1. Sac cu baiere, care se
duce pe
umeri, tăfîlcă,
turbincă. –
2. (Arg.) Flacon,
sticlă. – Var. înv.
taistă, traistă, Olt.
tracită, Banat trașită, straiță, trainstă. Mr.
tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer,
IF, II, 441; Crețu 374; Diculescu,
Elementele, 447; Capidan,
Raporturile, 552; REW 8528), cf. ngr. τραïστο, calabr.
trástina. Legătura cu lat.
canistrum (Miklosich,
Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 304 și
Col. lui Traian, 1874, 126, cf. Candrea. Din
rom. a
trecut la toate idiomurile cu care romînii au
venit în contact:
alb.
tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag.
tarisznya,
ceh.
tanystra (› germ.
Tornister), slov.
tanejstra, rut.,
pol.
tajstra, rus.
taistra. – Der.
trăistar, s.m. (fabricant sau vînzător de
traiste).