sur (-ră),
adj. Gri. Sl., cf. bg., sb., cr.
sur, rus.
ser (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 380; Conev 97). După Tiktin, din lat.
syrus „sirian”,
legat de it.
soro, fr.
saure;
dar nu este
sigur că
cuvintele it. și fr. au această origine și nici nu se
cunoaște o culoare gri specifică Siriei. Der.
suraia, s.f. (
nume de
vacă);
suran, s.m. (
nume de
bou);
suriu, adj. (gri, cenușiu, încărunțit, înspicat);
surchea, s.f. (
nume de
animal), din mag.
szürke „gri” (Ruffini 101);
suri, vb. (a colora în gri);
surilă, s.m. (
nume de
bou);
însuri, vb. (a încărunți).