sul (-luri),
s.n. –
1. Piesă la războiul de
țesut. –
2. Rol, rulou. –
3. Cilindru. – Mr., megl.
sul. Lat. *
sŭbŭlum, în
locul clasicului
insŭbŭlum (Candrea,
Éléments, 80; Pușcariu 1688; Philippide, II, 656; REW 4474;
Pascu,
Beiträge, 10), cf.
sulă, și
alb.
sulj, it.
subbio, fr.
ensouple, sp.
enjullo. Der. din
ceh.
sul „
brad” (Cihac, II, 379; cf. Conev 61) nu este probabilă. – Der.
sulete, s.m. (
parte a
jugului care se
sprijină pe
ceafă;
drug sau balustradă de parmalîc);
suloi, s.n. (Trans.,
băț de
brad).