strînge (strîng, strîns),
vb. –
1. A strîmta, a
îngusta. –
2. A
închide, a recupera, a
îndesa. –
3. A îmbrățișa, a
lua în
brațe. –
4. A rămîne
prea mic un
obiect de îmbrăcăminte. –
5. A pe
urmele cuiva. –
6. A comprima, a concentra. –
7. A
încuia, a
închide. –
8. A
face clăi, a
așeza laolaltă. –
9. A
culege, a recolta. –
10. A economisi, a pune
bine. –
11. A orîndui, a pune la
loc. –
12. (Refl.) A se micșora. – Mr.
stringu, strinșu, strimptu, strindzire, megl.
string, strinș, strins. Lat.
strĭngĕre (Pușcariu 1661; REW 8315), cf. vegl.
strengar, it.
stringere, prov.
estrenher, fr.
étreindre, cat.
estrenyer, sp.
estreñir,
alb.
strëngoń (Philippide, II, 655). – Der.
astrînge, vb. (a
aduna, a
culege), înv. și
Banat, Trans., cu
a- protetic, sau
direct din lat.
astringĕre (
DAR);
strîns, s.n. (o anumită
boală de
copii, probabil crampe,
colică; recoltă,
cules);
strînsătură, s.f. (strîngere,
apăsare);
strînsoare (var. înv.,
strinsoare), s.f. (strîngere; înv., recoltă; înv., bogăție,
avere; înv., dificultate,
îngrădire; înv.,
caznă, tortură; înv.,
necaz);
strînsură, s.f. (acțiunea de a strînge; recoltă;
avere, bogăție;
adunare, mulțime; înv., armată improvizată cu
oameni neinstruiți);
strînsă, s.f. (înv., bogăție,
avere);
strîngător, adj. (
econom, care
agonisește; adunător; culegător);
constrînge, vb. (a sili, a
obliga),
traducere din fr.
contraindre;
restrînge, vb. (a
reduce),
traducere din fr.
restreindre.