stînjen (-ni),
s.m. –
1. Veche unitate de
măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. –
2. Măsură de capacitate, folosită mai
ales pentru
lemne și reprezentată printr-un cub de un
stînjen de fiecare
latură. –
3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr.
stînjin. Megl.
stonjin. Sl.
sęžĭnĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu
sŭtęženŭ „
întins”, cf. slov.
seženj,
rus.
seženĭ. – Der.
stînjenel s.m. (iris);
stînjeniu, adj. (violet). Cf.
stînjeni. Bg.
stănžen provine din
rom. (Jagič,
Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan,
Raporturile, 224).