stîlp (-pi),
s.m. –
1. Coloană,
bară. –
2. Par,
pripon. –
3. Cruce așezată pe mormînt. –
4. Sprijin,
reazem. –
5. Stea,
șef, personalitate de
prim plan. –
6. Evanghelie care se
citește la priveghi. Sl.
stlŭpŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 369), cf. slov.
stolp, ceh.
sloup, sb., cr.
stup (›
stup). – Der.
stîlpar, s.m. (
veche monedă de
aur), numită „
dublă spaniolă” care reprezenta
cele două coloane ale lui Hercule;
stîlpare, s.f. (ramură cu
frunze, ramură
verde;
ram de
salcie din
Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui
stîlp cu lat.
stirps sau
*stirpalis „
ram” (Pușcariu 1645; Pușcariu,
Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu,
Arhiva, XXXV, 118; Candrea);
stîlpi (var.
înstîlpi), vb. (a stivui, a îngrămădi);
stîlpnic, s.m. (pustnic), din sl.
stlŭpinĭkŭ.