smúlge (-g, -ls),
vb. – A
trage cu
putere, a
scoate, a extrage. – Var.
zmulge și der. Mr.
zmulgu, zmulșu, zmuldzire, megl.
smulg(iri). Lat. *
exmulgĕre (Cihac, I, 172; Philippide,
Principii, 44; Pușcariu 1944; Candrea-Dens., 1167; REW 2864), cf. it.
smungere „a
suge”, astur.
esmucir „a
mulge” și
mulge. Legătura cu *
exvellĕre, prin intermediul
formei *
*exvulsum (Crețu 369) este o
ipoteză inutilă. – Der.
smultură, s.f. (șuviță,
smoc de
lînă;
persoană pletoasă);
smuntură, s.f. (Trans.,
lînă tunsă);
smuncea, s.f. (Mold.,
vargă,
nuia), prin contaminare cu
smicea.