slúgă (-gi),
s.f. –
1. Servitor,
argat. –
2. Descălțător, trăgătoare. –
3. Suport,
capră de susținere al capătului
liber de la tăblia așezată pe
tejgheaua tîmplarului. – Var. Trans.
sclugă. Sl.
sluga (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag.
szolga. – Der.
slugarnic (var.
slugar, slugăresc), adj. (servil);
slugărnicie, s.f. (servilism);
slugărnici, vb. (a
munci ca slugă; a se
purta servil);
slugoi, s.m. (servitor;
om slugarnic0;
slugări, vb. (a fi slugă, a
munci ca slugă);
slugărie, s.f. (condiție de slugă, ploconeală);
slugărime (var.
slugăret), s.f. (slujitorime). Cf.
sluji, solgăbirău.