sígur (-ră),
adj. –
1. Neîndoielnic,
cert, indubitabil. –
2. (Adv.) În
mod cert. – Mr.
sigur. Ngr. σίγουρος, din ven.
siguro (Cihac, II, 698; Densusianu,
Rom., XXXIII, 286). – Der.
nesigur, adj. (incert);
siguranță, s.f. (securitate);
nesiguranță, s.f. (insecuritate);
sigureală (var.
siguritate), s.f. (înv., securitate);
siguripsi, vb. (a asigura), din ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin),
sec. XVIII, înv.;
asigura, vb. (a
căpăta garanții);
asigurător, adj. (care asigură). Există
tendința de a
conjuga asigurez „semnez o
poliță de asigurare” și
asigur „fixez, întăresc”.